împricinată
/ɨm.pri.ʧi'na.tə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din împricinat.
Definiții
- persoană care este implicată, acuzată într-un proces; persoană care este parte într-un proces.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | împricinată | împricinate |
| genitiv-dativ | împricinatei | împricinatelor |
| vocativ | împricinato | împricinatelor |
| articulat | împricinata | împricinatele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + pricină.
Definiții
- (v.refl. recipr.) (pop.) a găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | împricina | împricinau |