← înapoi la căutare

împricina

/ɨm.pri.ʧi'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din în- + pricină.

Definiții

  1. (v.refl. recipr.) (pop.) a găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva.

Declinare

CazSingularPlural
verbîmpricinaîmpricinau

împricinată

/ɨm.pri.ʧi'na.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din împricinat.

Definiții

  1. persoană care este implicată, acuzată într-un proces; persoană care este parte într-un proces.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmpricinatăîmpricinate
genitiv-dativîmpricinateiîmpricinatelor
vocativîmpricinatoîmpricinatelor
articulatîmpricinataîmpricinatele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică