← înapoi la căutare

împricina

/ɨm.pri.ʧi'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din în- + pricină.

Definiții

  1. (v.refl. recipr.) (pop.) a găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva.

Declinare

CazSingularPlural
verbîmpricinaîmpricinau

împricinat

/ɨm.pri.ʧi'nat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a (se) împricina.

Definiții

  1. care este implicat, acuzat într-un proces; care este parte într-un proces.

împricinat

/ɨm.pri.ʧi'nat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană care este implicată, acuzată într-un proces; persoană care este parte într-un proces.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmpricinatîmpricinați
genitiv-dativîmpricinatuluiîmpricinaților
vocativîmpricinatuleîmpricinaților
articulatîmpricinatulîmpricinații

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică