împricina
/ɨm.pri.ʧi'na/Etimologie
Din în- + pricină.
Definiții
- (v.refl. recipr.) (pop.) a găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împricina | împricinau |
Din în- + pricină.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împricina | împricinau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică