← înapoi la căutare

împrejurime

/ɨm.pre.ʒu'ri.me/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din împrejur + sufixul -ime.

Definiții

  1. locul sau ținutul dimprejur; preajmă, vecinătate, împrejmuire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmprejurimeîmprejurimi
genitiv-dativîmprejurimiiîmprejurimilor
vocativîmprejurimeîmprejurimilor
articulatîmprejurimeaîmprejurimile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică