împrejur
/ɨm.pre'ʒur/Etimologie
Din în- + pre + jur.
Definiții
- în (sau pe) locul înconjurător; în jur.
Din în- + pre + jur.
Din latina populară inpergyrare sau din împrejur.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împrejura | împrejurau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică