verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din în- + preajmă + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi.
- (v.tranz.) (fig.) a înconjura, a împresura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | împrejmuea | împrejmueau |
împrejmuit
/ɨm.preʒ.mu'it/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a împrejmui.
Definiții
- faptul de a împrejmui; împrejmuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | împrejmuit | împrejmuite |
| genitiv-dativ | împrejmuitului | împrejmuitelor |
| vocativ | împrejmuitule | împrejmuitelor |
| articulat | împrejmuitul | împrejmuitele |
împrejmuit
/ɨm.preʒ.mu'it/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a împrejmui.
Definiții
- (despre locuri, terenuri etc.) care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit.