← înapoi la căutare

împrejmuire

/ɨm.preʒ.mu'i.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a împrejmui.

Definiții

  1. acțiunea de a împrejmui; împrejmuit.
  2. (concr.) îngrăditură; gard.
  3. (înv.) împrejurime.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmprejmuireîmprejmuiri
genitiv-dativîmprejmuiriiîmprejmuirilor
vocativîmprejmuireîmprejmuirilor
articulatîmprejmuireaîmprejmuirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică