împotrivitor
/ɨm.po.tri.vi'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din a (se) împotrivi + sufixul -tor.
Definiții
- (înv.) persoană care se opune, care este împotrivă; (p.ext.) dușman.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | împotrivitor | împotrivitori |
| genitiv-dativ | împotrivitorului | împotrivitorilor |
| vocativ | împotrivitorule | împotrivitorilor |
| articulat | împotrivitorul | împotrivitorii |
împotrivitor
/ɨm.po.tri.vi'tor/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (înv.) care se opune, care este împotrivă; (p.ext.) dușman.