← înapoi la căutare

împopoțonare

/ɨm.po.po.ʦo'na.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) împopoțona.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmpopoțonareîmpopoțonări
genitiv-dativîmpopoțonăriiîmpopoțonărilor
vocativîmpopoțonareîmpopoțonărilor
articulatîmpopoțonareaîmpopoțonările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică