← înapoi la căutare

împletitură

/ɨm.ple.ti'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a împleti + sufixul -tură.

Definiții

  1. fel de a împleti.
  2. (concr.) produs obținut prin împletire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmpletiturăîmpletituri
genitiv-dativîmpletituriiîmpletiturilor
vocativîmpletiturăîmpletiturilor
articulatîmpletituraîmpletiturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică