împletire
/ɨm.ple'ti.re/Etimologie
Din a împleti.
Definiții
- acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit.
- (fig.) amestec, încurcătură, încâlceală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împletire | împletiri |
| genitiv-dativ | împletirii | împletirilor |
| vocativ | împletire | împletirilor |
| articulat | împletirea | împletirile |