împletici
/ɨm.ple.ti'ʧi/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.refl.) (despre picioare) a se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se.
- (v.refl.) (p.anal.) (despre limbă) a se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele.
- (v.refl.) a se amesteca, a se încurca, a se încâlci.
- (v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împleticea | împleticeau |