împestrițătură
/ɨm.pes.tri.ʦə'tu.rə/Etimologie
Din a (se) împestrița + sufixul -ătură.
Definiții
- amestecătură de culori, (p.ext.) de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împestrițătură | împestrițături |
| genitiv-dativ | împestrițăturii | împestrițăturilor |
| vocativ | împestrițătură | împestrițăturilor |
| articulat | împestrițătura | împestrițăturile |