împăra

Etimologie

Din latină impālāre, din impālō < pālus („par”). Confer aromână mpar, mpãrari, italiană impalare, catalană empalar, portugheză empalar și spaniolă empalar.

Definiții

1. (v.tranz.) (înv.) a pune în țeapă.
2. a aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap.
3. (reg.) a înfige pari sau haraci la vie; a hărăci, a părui (o vie).
4. (reg.) a împunge cu un ac gros.
5. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împăra.

Declinare

Sinonime: 3: (viticul.) hărăci, părui

Etimologie

Din împăra.

Definiții

1. forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru împăra.