împăcăciune
Etimologie
Din a împăca + sufixul -ăciune.
Definiții
- (înv.) împăcare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împăcăciune | împăcăciuni |
| genitiv-dativ | împăcăciunii | împăcăciunilor |
| vocativ | împăcăciune | împăcăciunilor |
| articulat | împăcăciunea | împăcăciunile |