îmbujora
/ɨm.bu.ʒo'ra/Etimologie
Din în- + bujor.
Definiții
- (v.refl.) (despre obraji) a se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față.
- (v.tranz. fact.) (rar) a face să se înroșească.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îmbujora | îmbujorau |