îmbinare
/ɨm.bi'na.re/Etimologie
Din a (se) îmbina.
Definiții
- acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare.
- (concr.) ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente.
- loc unde se realizează o îmbinare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | îmbinare | îmbinări |
| genitiv-dativ | îmbinării | îmbinărilor |
| vocativ | îmbinare | îmbinărilor |
| articulat | îmbinarea | îmbinările |