îmbălsăma
/ɨm.bəl.sə'ma/Etimologie
Din în- + balsam. Confer italiană imbalsamare, franceză embaumer.
Definiții
- (v.tranz.) (despre flori, parfumuri; la pers. 3) a umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma.
- (v.tranz.) a impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îmbălsăma | îmbălsămau |