îmbârliga
/ɨm.bɨr.li'ga/Etimologie
Din în- + a bârliga.
Definiții
- (v.tranz.) (despre animale) a-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îmbârliga | îmbârligau |
Din în- + a bârliga.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îmbârliga | îmbârligau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică