Etimologia cuvântului „vârcolac”

Din slavă vlŭkodlakŭ, de la vlŭkŭ („lup”) (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 448; Conev 106; Schneeweiss, REB, II, 181), confer bulgară vrăkolak, sârbă vokodlak, albaneză vurvolak, neogreacă βουρϰόλαϰας (vourkólakas) (Meyer, Neugr. St., II, 20), franceză brucolaque (Gaster, ZRPh., IV, 385; REW 9461). Pentru semnificația sa mitologică, confer franceză loup-garou, germană Werwolf. Din slavă vlŭkŭ provin și toponimele Vâlcea, regiune care în secolul XII era teritoriul unui Farcaș (< maghiară fárkás, „lup”) și Vâlcov, traducerea greacă Λυϰόστομον (Lykóstomon).