Etimologia cuvântului „urzică”

Din latină urtīca (Pușcariu 1840; REW 9090), confer italiană ortica, provensală ortiga, catalană ortiga, spaniolă ortiga, portugheză ortiga și franceză ortie. Trecerea lui ti > zi este anormală, totuși confer dialectul din Abruzzi ardica, siciliană firdica, aragoneză jordiga, xordiga < latină *urdica, care s-a vrut să se explice printr-o contaminare cu greacă ἀδίϰη (adíki, „urzică”) (Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai puțin probabil, cu ardere (Meyer-Lübke, Archiv., CLXVI, 59; cf. împotrivă Corominas, III, 583).