Etimologia cuvântului „ruginii”

Din latină rŭbῑgῑnem, confer provensală rovilh, franceză rouille și spaniolă robín. Se merge mai în detaliu la un latină aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică *aerūgĭna (Pușcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibilă și ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgῑnem, confer iuvencus > junc. Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la verbul rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeași dificultate.