Etimologia cuvântului „ploșniță”

Etimologie necunoscută. Confer slavă ploskŭ ("turtit"), confer ploscă și poloneză ploszczyca, cehă ploštice, rusă plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rusă bloščica (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul român cu ajutorul unei încrucișări cu plesni ("a pocni").