Etimologia cuvântului „nurcă”

Probabil din poloneză norka, care provine inevitabil din proto-slavă *nora („vizuină, bârlog, culcuș”), din *noriti („a se scufunda, a se ascunde în apă”). Confer neogreacă νουρκα (nourka) și rusă норка (nórka). Înrudit cu germană Nerz, neerlandeză nerts și maghiară nyérc.