Etimologia cuvântului „mătrăgună”

Probabil din greacă μανδραγόρα (mandragóra) (Philippide, Principii, 17; Diculescu, Elementele, 485), confer albaneză mandragure, italiană martagone și spaniolă martagón. Derivarea este dificilă (după Pușcariu 1049, prin intermediul unui latină *mandragona; după Pușcariu, Lr., 265, prin intermediul albanez matërgonë, care poate proveni și el din română sau din macedoromână). Alternativ ar putea proveni din limba dacă.