Etimologia cuvântului „măgar”

Origine incertă poate cuvânt autohton. Confer albaneză magar, bulgară магаре (magáre) (N.B. din română provine echivalentul bulgar). Alternativ, cuvântul ar putea veni din latină ǒnāgrārius, disimilat în *onagarius, al cărui rezultat *unăgariu a trebuit să sufere altă disimilare de ordin sintactic un *năgar > „un măgar”. Confer franceză onagrier. Mai înainte se menținuse aproape peste tot derivație din neogreacă γομάρι (gomári). Confer albaneză gomar (după Tiktin, neogreacă și albaneză duc la arabă حِمار (ḥimār)).