Etimologia cuvântului „lele”

Creație expresivă din limbajul copiilor (DAR; Iordan, BF, IX, 150), comună unui mare număr de idiomuri: confer greacă λαλά (lalá, "bunică"), λαλᾶς (lalãs, "bunic"), albaneză lala ("mătușă"), lale ("unchi"), ljaljë ("titlu de curtoazie"); turcă lela ("doamnă"), lolo ("prostituată"); bulgară lĕlja ("mătușă"), bulgară lelĕk ("unchi"); genoveză. lalla ("mătușă"); spaniolă lela ("doamnă; stăpână"). E puțin probabilă derivația din slavă, susținută de Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; și Conev 58; și mai puțin chiar cea din numele Leila (Roesler 597). Este un cuvânt de uz comun (ALR, I, 164).