Etimologia cuvântului „iele”

Din ele (plural feminin al lui el). Eufemism care coincide cu dânsele („lemuri”), și cu iel, („dracul”), în loc de el. Totuși, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea că numele este dacic; după Diculescu 186, din germană Elle. Înainte, Cihac, II, 508, se gândea la maghiară lél („spirit”) și Lokotsch 950 la turcă jel („vânt”), confer vântoasele.