Etimologia cuvântului „horă”

Din neogreacă χορός (khorós) (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în română prin intermediul bulgară хоро (hóro) (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; confer sârbă оро (oro), turcă hora și maghiara hora/horok.