Etimologia cuvântului „falaitarul”

Din germană Vorreiter, prin intermediul rusă форeитор (foreitor) (DAR) sau din maghiară fellajtár (Cihac, II, 497), confer sârbă feletar, din maghiară (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s. n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (franceză piqueurs) călare pe aceștia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvânt ar fi germană Valet („servitor”); pare mai curând o formație retrogradă și arficială de la falaitar, încrucișare cu Valet.