Etimologia cuvântului „cucuvea”

Origine incertă. Probabil din neogreacă κουκουβάγια (koukouvágia). Alternativ, ar putea fi o creație expresivă, poate un cuvânt genuin român, căci este în legătură cu un mare număr de forme similare străine: greacă κικκάβι (kikkávi), κίκυμος (kíkymos), κικκαβακυ (kikkavaky), neogreacă κουκουβάγια (koukouvágia), bulgară кукувия (kukuvija), кукувейка (kukuvejka), кукумјавка (kukumjavka), sârbo-croată кукувика (kukuvika), кукувиjа (kukuvija), albaneză kukuvajë, italiană coccoveggia, cuccumeggia, calabreză cucugmau, cuccuvella. Din greacă după Roesler 571, confer Triandaphyllidis 144; de la un latină *cucumella, după Pascu, I, 71; Pascu, Suf., 150; Pascu, Lat., 258; de origine onomatopeică, după Philippide, II, 710 și DAR, confer REW 1890; Battisti, II, 995. Tot de origine expresivă pare a avea cuvântul cucovă (varianta cucovă), s. f. (înv., „lebădă sălbatică”, Cycnus olor; „mârțoagă”), poate formație onomatopeică (după Cihac, II, 569 și Scriban, din turcă kugu, „lebădă”).