Etimologia cuvântului „cuci”

Din latină târzie cucus sau cuccus < probabil o formație onomatopeică. Confer latină cuculus („cuc”) și greacă antică κόκκυξ ‎(kókkux, „cuc; coccis”). Înrudit cu asturiană cucu, friulană cuc, galiciană cuco, portugheză cuco, siciliană cuccu și spaniolă cuco.