Etimologia cuvântului „crâsnic”

Din slavă (veche) kristŭ („cruce”), cu sufixul -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. De la aceeași rădăcină slavă provine crâștaș, s. n. („năvod”), și probabil crâștie, s. f. („mizerie, nevoie, necaz”), cuvânt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crâșca. Confer bulgară кръстник (krăstnik).