Etimologia cuvântului „coteț”

Din slavă (veche) kotĩcĩ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Meyer 202; Conev 81; Berneker 589; DAR), confer bulgară котец (kotéc), sârbo-croată котац (kotac), poloneză kojec, cehă kotec, neogreacă ϰοτέτσι (kotétsi), albaneză kotec. Este fundamental identic cu cocină, și dublet al lui cătreț sau cotreț, s. n. (Transilvania, „poiată”), din maghiară ketrec.