Etimologia cuvântului „colț”
Din slavă (veche) kolĭcĭ, de la klati, koljǫ („a înțepa”) (Cihac, II, 70; Conev 50; DAR); confer bulgară колek (kolec, „țăruș”), sârbo-croată kolac („țăruș”), ruteană kolecĭ („germen”), poloneză kolec („ghimpe”).
Din slavă (veche) kolĭcĭ, de la klati, koljǫ („a înțepa”) (Cihac, II, 70; Conev 50; DAR); confer bulgară колek (kolec, „țăruș”), sârbo-croată kolac („țăruș”), ruteană kolecĭ („germen”), poloneză kolec („ghimpe”).