Etimologia cuvântului „cocoș”

Creație expresivă care se bazează pe strigătul cocoșului, confer latină coco („strigătul cocoșului”) la Petronius, latină medie coccus (> franceză coq), italiană cocca („găină”) (Battisti, II, 991), franceză cocorico, spaniolă quiquiriqui etc. Nu încape îndoială că în derivarea cuvântului a influențat slavă (veche) kokošĭ („găină”). După mai mulți autori, slavă este etimonul direct al cuvântului român (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 67; Meyer 194; Conev 54; DAR) dar transformarea semantică ridică probleme (macedoromână și meglenoromână provin din slavă kokotĭ, „cocoș”). Confer bulgară кокошка (kokóška, „găină”), sârbă кокош (kokoš, „găină”), кокот (kokot, „cocoș”), poloneză kokosz („găină”), kokot („cocoș”), etc. Kokoš cu sensul de „masculul găinii” apare totuși în ruteană, slovenă, cehă, ca și în maghiară kakas, neogreacă κοκκόσιον (kokkósion), albaneză kokosh. Cel puțin o parte din aceste cuvinte poate proveni din română. Ideea unei origini expresive a cuvântului român a fost avansată de Pușcariu, Dacor., VIII, 353, unde se atribuie origine română cuvintelor maghiare, rutene, slovene și cehe, ca și săsești Kokosch.