Etimologia cuvântului „cocorii”

Etimologie necunoscută. Poate din slavă (veche) kokorĭ, kokora („creț”) (Drăganu, Dacor., V, 341; DAR), nume care s-a dat cocorului datorită moțului său care pare încrețit. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, este legat de latină ciconia; pentru Cihac, II, 494, derivat din maghiară. Diferențierea semantică între masculin și varianta sa feminină nu este absolută, confundându-se frecvent.