Etimologia cuvântului „caraulă”
Din turcă karaul (Roesler 595; Șeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); confer neogreacă καραούλι (karaúli), albaneză karaujl, bulgară караул (karaul), sârbo-croată karaula.
Din turcă karaul (Roesler 595; Șeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); confer neogreacă καραούλι (karaúli), albaneză karaujl, bulgară караул (karaul), sârbo-croată karaula.