Etimologia cuvântului „brusture”

Etimologie necunoscută. Poate din slavă broštĭ (T. Papahagi, Etimologii, București, 1940), cu singularul reconstruit pe baza pluralul brusturi, ca ciucure, fagure etc. REW 1097 indică, însă cu rezerve, etimonul incert latin ūstŭlāre. După Gamillscheg, Rom. germ., II, 250, de la un gepidic *brustilô („mătase”) (> germană Borste, franceză bosse), ipoteză încă și mai incertă. Este posibil să aibă vreo legătură cu dialectul din Comelico bruskandol („hamei”), caz în care ar putea fi un cuvânt alpin.