Etimologia cuvântului „broască”

Din latină *brosca < *broscus. Confer aromână broascã, albaneză breshkë, italiană rospo, dialectul milanez brosco și ladină rusk. Cuvântul a fost considerat la început autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Cihac, II, 714), sau derivat din greacă βρόθαϰος (vróthakos) (Crețu 309). Pentru evoluția semantică de la „broască” la „încuietoare”, confer Rohlfs, Quellen, 52 și Iordan, BF, VI, 169; imaginea broscuței este proprie și spaniolă, ca și franceză grenouillette, italiană ranella.