Etimologia cuvântului „baftă”

Din turcă baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în rromani batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În română pare a fi intrat prin intermediul țigănesc (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) și consideră o nuanță de vulgaritate; cu toate că este un cuvânt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură.