Etimologia cuvântului „băiatul”

Etimologie necunoscută. Cuvânt obscur. Sensul primitiv pare a fi fost acela de "hamal"; confer băiat "picolo", băiat de prăvălie: intrase ca băiat într-o prăvălie. Dacă este într-adevăr așa, ar putea să se identifice cu vreun cuvânt latin de tipul baiulator ("hamal"); pentru aceasta ar trebui să se presupună că verbul baiulare a suferit o schimbare de tipul *bailare (certificată de italiană baila) > *bailiare > bailliare. Plecând de la *balliator, derivația lui băiat este normală (confer împărat < imperator). Este de asemenea posibil să fie vorba de un *ba(i)liatus, cum par să indice calabr. vajazzu ("sclav", "țăran") bajazza ("servitoare"; "femeie ușoară"), latină medie bailetus ("servitor"), probabil rezultat al unei contaminări cu va(r)let și latină medie baietus ("paj"), atestat într-o glosă irlandeză; confer și latină baiulus, de unde a provenit neogreacă βαϊουλος > βαιλας ("servitor").