Etimologia cuvântului „aninul”

Din latină *alninus, de la alnus. Pentru cuvântul latin, confer Meillet, substantivul vechi alnus. Alternanța arin – anin pare să arate că trebuie plecat de la o formă disimilată *alinus > arin, care ulterior s-ar fi asimilat arin > anin. Ambele forme române se bucură de mare circulație, anin mai ales în Muntenia și Banat. Schimbarea de accent trebuie să fie proprie latinei, Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 147. Hasdeu și Densusianu consideră forma anin anterioară lui arin.