Etimologia cuvântului „alace”

Origine obscură. Pare a proveni indirect din latină alica, prin intermediul unei forme asemănătoare celei care a dat álaga în spaniolă (latină *alaca, confer Corominas, I, 75), însă derivația este dificilă. În general se admite că etimonul pentru cuvântul român este maghiară alakor (Cihac, II, 475; Densusianu, Rom., XXXIII, 273; REW 337; Pascu, R. crit., VII, 66; Gáldi, Dict., 170); dar în maghiară este cuvânt străin (Drăganu, Dacor., VII, 201), probabil român (Edelspacher 8). Și mai îndoielnică este legătura cu albaneză akuë (Hasdeu 667). Philippide, II, 696, sugerează albaneză lakër („verdeață”), din greacă λάϰανον (lákanon).