← țării (toate sensurile)

Definiția cuvântului „țării”

țării — substantiv

  1. forma de genitiv-dativ singular articulat pentru țară.

țării — substantiv

  1. forță fizică; putere, vigoare.
  2. capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; fermitate.
  3. autoritate; stăpânire.
  4. soliditate, trăinicie; duritate.
  5. (fig.) valoare, valabilitate.
  6. (înv.; concr.) fortificație.
  7. moment culminant.
  8. (fig.) boltă cerească, firmament; văzduh.
  9. altitudine, înălțime; (concr.) vârf, pisc.
  10. grad (mare) de concentrație de alcool, de aromă etc.
  11. intensitate auditivă a unui sunet.

țării — substantiv

  1. teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat.
  2. locul în care s-a născut sau trăiește cineva.
  3. (În opoziție cu oraș) mediu rural.
  4. (prin extensie) locuitorii unei țări.

țării — substantiv

  1. scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată.
  2. (fig.) om foarte slab.

țării — substantiv

  1. titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave; persoană care purta acest titlu.