Definiția cuvântului „țintă”

țintă — substantiv

1. cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapițeri etc.
2. (fig.) mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor; stea, steluță.
3. semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată; (p.ext.) ochire, țintire.
4. ceea ce este sau devine obiectul atenției sau privirii cuiva.
5. locul către care tinde să ajungă cineva.
6. rarțelul unei întreceri sportive.
7. scop final, țel, obiectiv.
8. spațiul de deasupra porții la jocul de rugbi; but.