(fig.) micșorat, diminuat ca însemnătate, ca valoare; (despre o lege, un drept etc.) încălcat, nesocotit.
știrbit — verb
(v.intranz.) a-și pierde dinții, a deveni știrb.
(v.refl.) (despre vase de gospodărie și alte obiecte) a pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; (p.ext.) a se ciunti.
(v.tranz.) (fig.) a diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva.