Definiția cuvântului „întreg”

întreg — adjectiv

1. tot, complet, din care nu s-a luat nimic.
2. (mat.; substantivat, m.) unitate nefracționată.
3. neînceput, neatins, din care nu lipsește nimic.
4. teafăr, sănătos, nevătămat.
5. (fig.) neclintit, integru.
6. (despre noțiuni temporale) deplin, complet.
7. (mat.) care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși.