întrare (toate sensurile)

Definiția cuvântului „întrare”

întraresubstantiv

  1. formă alternativă pentru intrare.

întraresubstantiv

  1. acțiunea de a intra și rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afară înăuntru; permisiune, încuviințare (de a intra); intrat.
  2. partea de la început a unei localități, a unei suprafețe circumscrise etc.
  3. momentul intervenției unei voci, a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfășurarea unei acțiuni muzicale.
  4. stradă mică (înfundată la un capăt); fundătură.
  5. (cont.) valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau întreprinderi; încasare.
  6. înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituție.
  7. (electron.) punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea; input.
  8. (inform.) ansamblul influențelor, informațiilor care parvin unui sistem (organism, mecanism) și răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea; input.