Definiția cuvântului „întorsătură”

întorsătură — substantiv

1. cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); întorsură, cot.
2. (fig.) schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă.
3. (fig.) (rar) întorsură.
4. (fig.) fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază.